|
|
|
 |
|
|
|
Carola Szilvássy – Biografie
Baronesa Bornemissza Elemérné Szilvássy Carola, a fost cea mai radiantă figura a vieții sociale și a societații aristocrate transilvane înainte de cel de-al doilea război mondial. Ca descendent al uneia dintre cele mai bogate familii din acea epocă, a urmat o viață publică activă în multe domenii ale culturii. Frumusețea sa fascinantă a fost completată de curaj, ținută și inteligență.
Personalitatea artistică
Carola Szilvássy s-a născut în 1876, ca fiica unuia dintre cei mai bogați moșieri, Béla Szilvássy și a baronesei Antónia Wass, de asemenea un nobil înnăscut . Încă de la o vârstă fragedă, a reinterpretat convențiile sociale, creând probabil un scandal printre membrii mai în vârstă al aristocrației superioare contemporane. A urmat obiceiurile de modă veche în mod inedit și a reinterpretat regulile de etichetă. A urmat întotdeauna moda cu mult gust, fiind mereu cu un pas înaintea tuturor și având abilitatea de a atrage toată atenția doar prin simpla apariție a sa. În prima decadă a anilor 1900 a încercat cariera de actriță și regizor, oferind o performanță remarcabilă ca protagonistă în drama lui Ibsen, Nora. Potrivit criticii contemporane, performanța sa a fost bine gândită, emoțională și fără zorzoane. În 1913, împreună cu Elemér Hetényi, regizează filmul Dragostea femeii Apache.
"Baronesa a apărut ca o personalitate reală și originală. Am întâlnit ieri o personalitate artistică, a cărui suflet întreg a fost atins și pătruns de spiritul marelui poet. Întreagă ființă este împletită cu personajul pe care ea intenționa să o portreteze” (Az Újság. Critică din 1905)
În a doua parte a vieții sale a activat în multe domenii ale vieții publice. A fost deosebit de calificată în literatură și artă, iar părerea ei a fost extrem de importantă pentru scriitorii de epocă. A vorbit germană, franceză, engleză și italiană în afara limbii maghiare. A propagat egalitatea drepturilor femeilor și s-a declarat internaționalistă. A fost membra grupului Helikon din Transilvania, vicepreședinte al Societății Transilvane Pentru Susținerea Activităților Teatrale din Transilvania (Erdélyi Színpártóló Társaság), și a fost un lider entuziast al Asociației Femeilor Reformate din Cluj (Kolozsvár). Ambițiile sale au fost folosite la reuniunile și seratele de lectură a Societății Kemény Zsigmond (Kemény Zsigmond Társaság). Miklós Bánffy a modelat figura protagonistei Adrienne Milóth din Trilogia transilvană după personalitatea ei.
Gândirea modernă a lui Carola Szilvássy s-a reflectat în stilul ei de viață, deoarece întotdeauna a pus mare accent asupra aspectului ei. Conform descrierilor contemporane, a avut o figură superbă, musculară, întreținută cu un program riguros de sport, plimbare în natură și o alimentație sănătoasă. Datorită acestui fapt, ea a reușit să sfideze trecerea timpului, reușind să își păstreze într-un mod remarcabil statura.
„A iubit cu aceeași vehemență, cu care a urât.” /K.J./
O atrăgeau oamenii și lucrurile unice atât în artă, cât și în viață. În tinerețe s-a întâlnit cu Miklós Bánffy, faimosul scriitor-politician al epocii. Cele două personalități au devenit rapid conștienți unul de celălalt. Deși aveau sentimente profunde, căsătoria lor a fost imposibilă, fiind interzisă de tatăl lui Miklós Bánffy. Carola s-a căsătorit în cele din urmă cu Baronul Elemér Bornemissza, dar viața lor comună nu a durat mult. După ce unicul lor fiu a murit din cauza scarlatinei, s-au mutat separat. Din acest moment Carola s-a îmbrăcat în negru, fără a purta altă culoare. Deși nu au divorțat, baronul a continuat să susțină viața publică și viața socială a soției sale. Miklós Bánffy s-a căsătorit cu actrița celebră ArankaVárady. Chiar și după aceea, el a păstrat o prietenie strânsă cu Carola, o relație care era un subiect popular printre membrii societății aristocratice.
"Că se iubesc, nu au ținut-o în secret, toată lumea știa. Dacă au avut într-adevăr o relație, a rămas o întrebare. Însă comuniunea lor a fost asumată cu capul ridicat, și de aceea societatea a recunoscut-o. "(Citate nemarcate din primul volum al Trilogiei Transilvane: Numărați…[1934])
Expediție africană
În 1909, Carola și nepoata ei au pornit în Africa de Sud pentru a găsi mormântul lui Wass Albert, ruda lor – văr și frate – care a căzut în cel de-al doilea război din Boer. Mulți membri diplomatici importanți i-au avertizat de pericolele expediției lor, dar cele două doamne totuși s-au angajat să presare pământ strămoșesc pe mormântul unui tânăr care a murit în mod eroic. Au călătorit fără escortă masculină călare și cu vapor. Misiunea lor s-a încheiat cu succes, fiind prezentată în multe articole și rapoarte contemporane.
Prima femeie din Ungaria care a zburat
Louis Blériot, care a sosit la Budapesta în 1909, a ținut o prezentare în aer mulțimii de câteva mii de oameni. A fost prima dată când un avion a decolat în Ungaria. Potrivit povestirilor contemporane, Carola l-a rugat pe soțul ei să vorbească cu pilotul, ca acesta să o ia și pe ea în avion. Soțul Carolei a transmis pilotului dorința soției, însă Blériot nu avea de gând să-i îndeplinească acest lucru și, ca descurajare, a cerut o sumă nerealistă de bani de la baron, care însă a înmânat banii solicitați într-o jumătate de oră. Astfel Baronesa Bornemissza Elemérné Szilvássy Carola a fost prima femeie maghiară care a zburat cu un avion.
„Baronul a spus că nu are asupra sa o astfel de sumă, dar dacă Blériot ar aștepta o jumătate de oră, va trimite pe cineva la banca sa. Blériot nu vroia să creadă că a primit suma solicitată o jumătate de oră mai târziu. Așa a devenit nașa mea de botez prima femeie din lume care a zburat. Atunci, acest lucru a fost un pas imens spre recunoașterea egalității femeilor!" (Zoltán Óvári: From my Memories, Kriterion, 2004)
Manierele rafinate nu au interesat-o niciodată
Carola era considerată centrul vieții sociale din Cluj-Napoca (Kolozsvár), nu trecea nicăieri neobservată. Se pricepea la scandalizarea opiniei publică. Una dintre cele mai discutate lucruri pe care l-a făcut a fost primirea în casa ei a unei femei însărcinate cu copilul unui ucigaș condamnat la moarte. Femeia a trăit și a servit la Carola până la sfârșitul vieții ei.
"Ea nu este responsabilă pentru ceea ce a făcut iubitul ei", a spus Karola. – Și ea are dreptul la un acoperiș deasupra sa, la o cameră caldă ca și copilul ei. Dacă vrea, poate să rămână la mine pentru totdeauna.(János Kemény: Puii de cuc, Editura Kriterion București, 1972)
Anii de război
Carola și-a asumat un rol major în sprijinirea pacienților și a săracilor. În 1907 s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității Regale Ungare Ferencz József din Cluj-Napoca (Kolozsvár) pentru a obține o calificare. După trei ani, ea și-a terminat studiile și și-a luat autorizația pentru plecarea la front, unde a lucrat ca asistentă medicală lângă chirurgi și a fost un susținător ferm al victimelor. În jurnalul său, a făcut înregistrări scurte și faptice despre evenimentele zilnice. Propozițiile scurte descriu soarta soldaților anonimi, o soartă însoțită cu atenție și simpatie din partea baronesei. În cel de-al doilea război mondial, în timpul invaziei Sibiului de către români, a salvat din orașul înflăcărat o sută cincizeci de bebeluși orfani.
Cea mai bună bucătărie din Transilvania
Cei care au avut norocul de a lua masa la baronesă, toți au relatat despre cunoștințe vaste ale artei culinare. A excelat și în calitatea sa de gospodină, colectând cu sârguință rețete tradiționale și moderne dar și obiceiurile alimentare ale familiilor aristocrate transilvane. Rețetele au apărut la prelucrarea materialului documentar lăsat în urmă de baronul Kemény János, din care istoricul literar Ildikó Marosi a editat o carte în 2009. Scriitoarea a avut grijă să păstreze stilul de scris tipic Carolei. Descrierile includ pateul de ficat de iepure și de gâscă, hreanul cu portocale, limbă cu smântână și lămâie, și felul de a produce curcanul Richelieu varianta transilvană. Curiozitatea cărții de bucate este că lipsește unitatea exactă a ingredientelor din descrieri, oferind astfel o oportunitate excelentă de a experimenta alimentele.
Un buchet de trandafiri roșii
Moartea a ajuns-o la vârsta de 72 de ani, în 1948. Potrivit relatărilor participanților la înmormântare, Miklós Bánffy a lăsat un buchet de trandafiri roșii pe mormântul ei din Cimitirul Házsongárd. Știm prea puține despre testamentul ei, dar jurnalul scris pe front și colecția de rețete culinare a lăsat-o lui János Kemény.
János Kemény, inițiatorul cercului scriitorilor Helikon din Transilvania, în romanul său "Puii de cuc" își amintește de nașa de botez al copilului său:
"Karola era deja la aceea dată o femeie față de care erai nevoit să te poziționezi, ori de partea sa, ori în opoziție. Viața ei fusese deja o serie de lupte. În tinerețe, ea a scandalizat în mod constant bătrânele doamne influente și bărbații conservatori ce se țin cu încăpățânare de etichetă. Ea căuta cu pasiune ocaziile de a se confrunta cu eticheta societății conservatoare vieneze. Dacă voia să vorbească cu cunoștințele sale de sex masculin, nu accepta "gardét" în apropiere. Susținea deschis egalitatea completă a femeilor și era entuziasmată de suffragette. (...) Nimeni nu avea curajul de a se confrunta în mod public cu ea, dar a fost certată și discutată în spatele ei. Ea nu a făcut un secret din faptul că disprețuia persoanele mediocre, pentru că ea putea doar să urască și să iubească. Avea o figură superbă, un corp sănătos, proporțional, musculos, ochii verzi care clipeau neliniștit." (János Kemény: Puii de cuc, Editura Kriterion București 1972)
Sursa:
Báró Bornemissza Elemérné Szilvássy Carola: Kendőzetlen feljegyzések Kolozsvárról
http://www.epa.hu/...
https://magyarnemzet.hu/...
|
|
| |
|
|
|
|
