|
|
|
 |
|
|
|
Augusta Paton - Biografie
Soția lui János Kemény, Augusta Paton, s-a născut pe insula Kalymnos în Grecia. Părinții ei, William Paton și Iréné Olympiti au botezat-o în credință ortodoxă, dar după moartea timpurie a mamei, ea a fost dusă la rude materne, o famile de marinari danezi, unde a confirmat după credința anglicană. A venit prima oară în Transilvania prin fratele ei John, el vizitând Mezőség (Câmpia Transilvaniei) la invitația unui moșier. El fiind britanic, în timpul primului război mondial a fost luat prizioner de război. În acest timp a învățat limba maghiară, pe care și-o amintea bine și prin anii șaizeci. În pofida întâmplărilor din timpul războiului, în 1922 s-a întors în Transilvania alături de sora lui, Augusta și și-a vizitat prietenii, inclusiv pe János Kemény la Brâncovenești (Marosvécs). Au pornit la drum cu motocicletă cu ataș, care s-a defectat în zona Brâncoveneștiului (Marosvécs). Localnicii au avut nevoie de timp pentru a repara acest vehicul, deoarece nu au văzut niciodată o structură de acest gen.
Atunci l-a întâlnit Augusta pe viitorul ei soț, pe János Kemény, care s-a înțeles cu femeia greco-scoțiană în limba engelză, pe care o stăpânea foarte bine. S-au căsătorit peste un an, la 29 octombrie 1923, la Geaca (Gyeke). Din căsătoria lor s-au născut șase copii. Printre ei, Jánoska, finul baronesei Bornemissza Elemérné Szilvássy Carola, care a murit la vârsta de doi ani. Jánoska a fost urmat de trei fete și doi băieți: Mikolt, Klió, Zsuzsko, Árpád și Miklós. Între timp, Augusta a învățat limba maghiară, învățând literatura și cultura pe lângă Bánffy și Kós. În ciuda acestui fapt, ea a introdus multe obiceiuri englezești în Brâncovenești (Marosvécs) și în familie au vorbit întotdeauna englezește. Dar acest lucru nu a exclus un angajament ferm față de limba și cultura maghiară împreună cu soțul ei. Timp de douăzeci și doi de ani, până în 1944 ei au organizat întâlnirile Helikonului Transilvănean, care au ajutat în mare măsură cazul literaturii maghiare transilvănene. Augusta a pregătit cu mare devotament aceste întâlniri, a întâmpinat și acomodat fiecare oaspete în mod aparte, fiind atentă la fiecare detaliu. Mulțumită ei au devenit o tradiție a Cercului Helikon excursiile la Scaunul Domnului (Istenszéke) și Gălăoaia (Galonya).
Au iubit călătoriile împreună cu soțul ei, au adorat natura, fie vorba de coasta scoțiană, insulele grecești, sau Valea Mureșului (Maros völgye). Augusta a îndrăgit Transilvania în așa măsură, încât nu a părăsit țara nici în timpul comunismului. În 1945, au pierdut totul, germanii le-au jefuit castelul, și au luat tot ce se putea. În autobiografia apărută recent – probabil cel mai important memoar feminin din Transilvania – ea descrie în detaliu perioada dintre cele două războaie mondiale și schimbările de după. În memoriile sale neprețuite, ea prezintă naționalizarea românească, poliția secretă, exilurile în Delta Dunării (Duna-delta), încercările partidului și a statului de a împiedica viața culturală și teatrală. Inventivitatea și instinctul ei de supraviețuire au ajutat familia să treacă de această perioadă extrem de dificilă. A fost o femeie curajoasă, care s-a descurcat în cele mai grele și dureroase vremuri. Jurnalul ei reflectă pe lângă societatea contemporană transilvăneneană, luptele politice, viața artistică și științifică, dar și amintirile din copilărie ale Augustei și arhipelagul grec. Datorită culturii sale generale și a abilității bune de exprimare în scris, jurnalul ei e o lectură plăcută despre evenimentele importante din viața ei.
Din restul scrierilor știm că după împlinirea vârstei de șaizeci de ani a urmat o perioadă de liniște, copii lor au crescut și au plecat la casa lor. În această perioadă au avut ocazia să călătorească, împreună cu soțul ei au vizitat Anglia și Grecia, dar în același timp au fost pasionați de comorile naturale ale Transilvaniei. Soțul ei a murit în 1971, iar ea a trăit în sărăcie la Târgu Mureș (Marosvásárhely) până la moartea sa. După o lungă boală, la 27 iulie 1989, a părăsit lumea aceasta. Baronesa Kemény Augusta Paton a fost așezată pentru liniște veșnică în parcul castelului din Brâncovenești (Marosvécs), lângă soțul ei.
Surse:
https://cultura.hu/szub-kultura/...
https://www.magyarkurir.hu/hirek/...
http://www.kemenyinfo.hu/...
|
|
| |
|
|
|
|
