|
|
|
 |
|
|
|
Amal Berde – Biografie
Amal Berde a supraviețuit "cele mai furtunoase perioade ale istoriei maghiare", dar și-a păstrat credința pe tot parcursul vieții. Una dintre pictorii remarcabili ale epocii, numele ei este amintit alături de numele lui János Thorma și Imre Nagy. Colecțiile sale etnografice din Ținutul Secuiesc [Székelyföld], zona Rîmetea [Torockó] și Călata [Kalotaszeg] sunt semnificative, iar tablourile sale care prezintă viața populară și veșmintele sunt considerate documentație valoroasă a acelor vremuri.
Pictorița culorilor focului s-a născut la 15 decembrie 1886 la Câțcău [Kackó], fiind al doilea copil într-o familie de preoți. A început să deseneze și să picteze încă de mic copil, evidențiindu-se printre cei din generația ei prin talent. În pofida talentului, uneori picturile ei au primit note slabe, ceea ce au întristat-o pe adoloscentă, precum reiese din jurnalele sale timpurii.
A absolvit liceul pedagogic din Cluj-Napoca [Kolozsvár] în 1906, apoi a studiat la Budapesta, la Kernstok Károly și la Viena până în 1910. Acesta este și anul când s-a prezentat publicului internațional printr-o expoziție la Londra urmat apoi de nenumerate expoziții. Împreună cu sora sa Maria au câștigat bursa oferită de minister și și-au continuat studiile la Școala Debsitz din München, unde au întâlnit noile aspirații ale școlii germane. A făcut studii de cap și nuduri, iar mai târziu a desenat peisaje cu cărbune și creion. În 1910 s-a căsătorit cu Ferenc Dóczy, absolvent al Universității din Cluj[Kolozsvár], unde a studiat matematica, fizica și teologia.
Amal a vizitat școala liberă din Baia Mare [Nagybánya] între 1914 și 1920, iar în vară a studiat alături de János Thorma. În această perioadă s-a apropiat de natură, pictând imagini de viață și peisaje, ambele caracteristici ale școlii de pictură de la Baia Mare [Nagybánya]. Impresionismul și expresia artistică a lui Monet, Renoir, Cezanne au avut un mare impact asupra ei. Temele tablourilor sale sunt în principal organizate în jurul satului transilvănean, cunoștințele sale despre cultura populară reflectându-se în lucrările sale. În această perioadă a ocupat postul de profesor de artă la Colegiul Bethlen Gábor din Aiud [Nagyenyed], unde soțul ei a devenit mai târziu profesor rector. Inițial a inspirat-o peisajul localității Râmetea [Kalotaszeg], după ce s-a mutat la Cluj [Kolozsvár] a vrăjit-o zona Călatei [Kalotaszeg] iar mai târziu interesul său s-a extins pe Secuime [Székelyföld], patria tatălui său. Prima expoziție individuală a fost vernisată în Transilvania la începutul anilor 1920. Picturile ei sunt caracterizate de culori puternice și armonioase, pete expresive și o compoziție echilibrată. Meșterul său, János Thorma, a scris despre abilitățile sale:
"Aveți grijă de acest mare dar al naturii, pentru că pictorul poate învăța totul, dar nu poate stăpâni acest lucru prin învățare oricine cine nu se naște cu el".
A participat la expoziția coloniei din Baia Mare [Nagybánya] în iarna anului 1924-1925, dar a participat ca și artist independent al coloniei. Între cele două războaie mondiale a fost membru al Societății Zsigmond Kemény din Târgu Mureș [Marosvásárhely] și al Societății de Arte Plastice din București [Bukarest], după care și-a prezentat lucrările la mai multe expoziții individuale și de grup. (1947: Salonul artelor plastice transilvănene, Cluj[Kolozsvár], 1957: Women Artists, Melbourne, 1971: Galeria Mare, Cluj[Kolozsvár]).
Scrierile și ilustrațiile de artă populară au fost publicate de publicațiile Ellenzék, Pásztortűz, Zord Idő, Erdélyi Helikon și Keleti Újság (Ziarul de Est). În comedia "Carnavalul doamnelor" a prelucrat materiale folclorice din Călata, piesa sa istorică „Regina pribeagă” este despre văduva regelui János Szapolyai. A rămas activă, chiar și la optzeci de ani. A lăsat în urmă o lucrare de viață vastă și valoroasă. Picturile ei sunt păstrate în muzee din Budapesta, Debrecen și Târgu Mureș [Marosvásárhely]. A murit în 1976, cu trei zile înainte de aniversarea zilei de naștere de 90 de ani.
Sursă:
https://www.e-nepujsag.ro/...
Sursa foto: reformatus.hu
|
|
| |
|
|
|
|
